Eroi de poveste
Fiecare copil este eroul principal în povestea vieții lui.
Copiii ajutați de Asociația Păsări au fost nevoiți să lupte cu balauri înspăimântători încă din primii ani de viață. Încercările prin care au trecut, nu i-au descurajat, ci le-a șlefuit caracterul și i-a făcut mai puternici. Poveștile și visele lor merită toate eforturile noastre și sunt niște lecții pentru noi toți. Copii sunt viitorul nostru, iar acești copii știu că Imposibilul este un mit.
“Numele meu este M., am 14 ani și 10 luni, sunt din Hunedoara. La vârsta de 2 ani și 3 luni am fost diagnosticat cu Tumoră Wilms, am fost operat și am rămas cu un singur rinichi. La 1 an și jumătate, boala a recidivat, metastaze pulmonare , însă nu m-am dat bătut , mi-am dorit mult să trăiesc. Din păcate după 8 ani, la un simplu control, am aflat că sunt din nou bolnav, o tumoră pleurală. În vara anului 2022 am făcut transplant de celule stem(autolog) și am învins, acum sunt bine! Mă bucur de viață din plin! Îmi doresc să ajung chirurg ( pediatru) să pot ajută și eu la rândul meu. Sunt sociabil, credincios, pun foarte mult suflet în ceea ce fac și cred că sunt un copil puternic și foarte ambițios ! Mă simt foarte norocos că Dumnezeu mi-a dat a -III- a șansă la viață!”
“Mă numesc D., am 18 ani și sunt din Tulcea. Anul școlar următor este unul foarte important pentru mine deoarece o să susțin examenul de bacalaureat și cel de admitere la medicină. Da, îmi doresc să ajung medic, iar toată pasiunea pentru profesia această provine din copilărie. La 7 ani și 6 luni am fost diagnosticată cu Leucemie limfoblastică acută, iar toată experiența mea umană se raportează la acea perioadă. În spital am învățat tot ceea ce un copil are de învățat, iar o mare parte din caracterul meu s-a format acolo. Mă consider o persoană perseverentă, isteață, empatică, foarte sensibilă, totodată curajoasă. Am mari planuri pentru viitorul meu și voi face tot ce-mi stă în putință să le realizez. În ceea ce privește familia mea, ea este formată doar din mama mea care și ea de curând a fost diagnosticată cu cancer la sân, dar eu știu că va fi bine! Sper totuși să reușesc cândva să o tratez chiar eu; pe ea și pe mulți alți oameni. Am reușit să depășesc multe obstacole ale vieții și sunt pregătită pentru noi provocări(acum de proaspăt adult).”
“Eu sunt C. și sunt un copil vesel, prietenos și energic, precum toți copiii de vârsta mea, dar în același timp, ceva mă face special. În Martie 2022 am fost diagnosticat cu Sindromul Angelman; un sindrom genetic sever ce afectează 1 din 20.000 de copii și care se manifestă prin retard mintal, absența vorbirii, microcefalie, tulburări de mers și echilibru, convulsii și un comportament particular, cu crize paroxistice de râs. Pentru sindromul Angelman nu există tratament, însă în ultimul an, cu ajutorul terapiilor am progresat în mod constant. Între vârsta mea mentală și cea cronologică există încă un decalaj foarte mare, iar pentru a limita crearea unui decalaj și mai mare este necesară implicarea mea în cât mai multe terapii.”
“Eu sunt M. Sunt o adolescență în devenire cu un suflet mare, ador animalele și multe animăluțe mă simpatizează (mai ales pisica mea Kitty). Probabil că părinții mei ți-au spus că în anul 2017 am fost diagnosticată cu Leucemie Limfoblastica Acută și a urmat o perioada foarte dificilă, atât pentru mine cât și pentru familia mea. A fost nevoie să stau cu mama internată în spital o perioada foarte lungă, perioada din care îmi amintesc foarte puține momente. Probabil că vreau să uit. De aceea desenez mult, activitate ce mă relaxează și mă face să visez. Ori de câte ori sunt rugată să particip în campanii de sprijin pentru diverse cauze (în special medicale), sunt bucuroasă să fiu acolo pentru alți oameni care au suferit la fel că mine. Cred că mă ajută și pe mine într-un fel. Despre școală pot să îți spun că, deși nu prea îmi place, mă străduiesc să învăț cât mai bine. După lungă perioada petrecută în spital a fost foarte greu și frustrant să recuperez materia pe care ceilalți colegi au parcurs-o. De aceea școală nu îmi este așa simpatică. Poate și pentru că este foarte multă gălăgie în clasa dar am reușit să îmi fac câțiva prieteni și prietene. Pentru moment am avut nevoie de sprijin suplimentar doar la matematică dar, pentru că am trecut clasa a 7-a, va fi nevoie și la limba română. Pot să îți mai spun despre mine că îmi plac desenele manga și anime și că visez să învăț să cant la vioara. Iubesc ciocolată și înghețată, ador să asortez hainele pe care le port și mi-aș dori să vizitez orașul Roma din Italia. Am uitat să îți mai spun ceva despre mine: îmi place să ascult muzică și dansez la mine în camera (acolo unde nu mă vede nimeni). Este zborul meu!”
“Eu sunt D., am 9 ani și sunt un băiețel special. Locuiesc în Sibiu ,împreună cu mama mea care mă crește singură. Duc pe umeri diagnostice grave, epilepsie, retard psihomotor, malformații cerebrale, toate de natură genetică. Pentru mine nu există un tratament, doar terapii de recuperare și datorită lor, astăzi am ajuns în stadiul de a merge cu sprijin, pentru că eu m-am născut cu o Hipotonie generalizată, adică am fost precum o ,,legumă”. Sunt un băiețel vesel ,optimist și îmi doresc să alerg și eu în parc precum ceilalți copii. Dar am încredere în Dumnezeu și știu că într o zi, visul meu va deveni realitate.”